Azi dimineata m-am laudat cu micul dejun copios a la “Paprika TV”. Intradevar copios , pentru ca pana in jurul orei 16.30 nu ne-a fost deloc foame.
Evident , “Paprika TV” a fost pe ecranul televizorului aproape toata ziua , ne-am holbat la emisiune ca prostii la poarta noua , am notat , am comentat , ne-am improscat reciproc cu saliva , comentand pofticiosi la diversele preparate prezentate…ce mai? 
A fost o zi dedicata aproape in intregime bunataturilor culinare si nu numai…si a prepararii unora din ele.
Ce mancam azi? Asta a fost intrebarea maxima a zilei , ca de altfel asa cum se intampla de fiecare data…dar am zis “Ce-ar fi dacaaaaa……? ” Eeee? Si am “daca”-uit . Trebuie sa spun ca , dintre protagonistii de la emisiune , imi place mult de Donna Hay , are retete rapide , simple si savuroase….asa ca azi am gatit din retetele ei.
Reteta pentru masa de azi a fost “Fettuccine con Ricotta”.
Fettuccine sunt niste paste late. Reteta zice ca se fierb fettuccinele , conform celor scrise pe cutie….Eu am cumparat fettuccine Barilla , ce se fierb 6 minute , in apa cu sare. Dupa ce au fost fierte la foc mic , al dente , le-am pus in sita la scurs.Cat timp au stat ele acolo , am curatat 3 catei generosi de usturoi , i-am taiat fin in fasiute si in cratita in care au fiert fettuccinele , fara sa o spal , am pus cam 3 linguri de ulei de masline , am adaugat usturoiul fin taiat , l-am calit pana a devenit translucid , am adaugat pastele scurse de apa (aveti grija sa amestecati si sa dati focul mic , altfel pastele se prind de cratita) , am adaugat busuioc – eu am avut uscat la plic , sare , piper proaspat macinat si le-am calit acolo circa 1 minut…poate 2 minute. In timp ce eu faceam manevra asta , Marius a taiat fideluta , atat cat s-a putut , din bucata de prosciuto ….Cand fettuccinele s-au calit si au devenit lucioase (Dumnezeule mare , cum poate mirosii…ca in Rai) , am luat gramada de fettuccine si am pus pe farfurie , am pus 4-5 lingurite de ricotta pe ici pe colo , fasiute de prosciuto si topping am razuit putin parmezan….siiiii…bon apetit! 
Am sentimentul ca alimentele , atunci cand sunt bine si corect amestecate , chiar tin de foame….Bunaoara , uitandu-ne la gramada de paste ce fierbeau cu spor in oala , initial ni s-au parut putine si ne gandeam ca nu ne vor ajunge si nu ne vom satura….dar totul a fost iluzia noastra ,precum si pofta data de mirosul cu care mancarea ne gadila narile si agita stomacele….Nu as fi crezut ca nu voi putea termina portia mea de paste mai sus amintite si ca un sfert voi “dona” lui Marius ce abia mai inghitea si el…..
Daca as fi facut spaghete cu sos….care mie una nu imi prea plac , cred ca intr-o ora as fi umblat prin bucatarie dupa ceva de rontait…insa pastele preparate azi….au fost satioase….Gustul?Divin! Nu am suficiente cuvinte sa descriu explozia de arome….si ce m-a uimit maxim a fost faptul ca fiecare ingredient in parte se simte ca si aroma , separat…adica nu poti spune “parca ar fi bucusioc….parca ar fi parmezan…?” , cu unda de indoiala in glas.Ci busuiocul se simte ca atare , la fel usturoiul sau parmezanul…chiar si ricotta se simte ca aroma de sine statatoare…..Foarte bun , foarte aromat , foarte gustos!
Bineinteles ca , asa cum ma laudasem deja , nu m-am abtinut sa nu fac tortul de ciocolata al doamne amintite la inceput…tort cu care femeia se lauda ca are un succes nebun la musafiri….No , hai sa incerc si eu….si , dupa ce am batut cu Marius 3 supermarketuri in cautare de ciocolata de menaj adecvata….intr-un final am gasit toate ingredientele si m-am pus pe treaba , dupa ce am savurat bunaciunea cu paste….
Deci , tortul cu ciocolata al Donnei Hay este o prajitura extrem de simpla si usor de facut…ceva mai simplu si mai bun de atat inca nu am facut pana acum.Aromele ingredientelor se amesteca si se despart pe masura ce dulceata lipicioasa a prajiturii se lipeste de cerul gurii….explodand si violand papilele gustative in senzatii de ciocolata , migdale si aroma de zahar brun….
Iata cum este facuta aceasta bunatate : pe baine-marie , la foc mic , se topesc 125 gr. de unt….cand untul e gata , se adauga 375 gr. de ciocolata taiata marunt , pentru a se topi mai repede….trebuie amestecat constant ,usor si la foc mic , altfel compozitia se poate taia la fel ca maioneza si o puteti arunca….Cand totul se transforma intr-o chestie fluida si cremoasa , am luat vasul cu continutul de pe foc , am mai amestecat putin si am adaugat in compozitia asta 2 cani de migdale macinate si 2 cani de zahar brun.Am amestecat pana la omogenizare si , pentru ca devine grosuta compozitia , am adaugat 2 linguri de lapte.Se amesteca bine totul si se omogenizeaza , apoi am adaugat 5 oua, albus cu galbenus , Marius a amestecat bine-bine…pana cand totul a devenit ca o pasta , am pus peste asta 1 cana de faina si dupa ce am amestecat totul cu mare grija , incet si astfel incat faina sa se incorporeze in maglavais , am luat o tava rotunda de tort , cu margine detasabila , am pus pe fund ei hartie de copt , am uns marginea cu unt si am tapetat cu hartie de copt , am turnat cu ajutorul lui Marius , compozitia in tava si am acoperit totul cu folie de aluminiu. Apoi prajitura formata astfel a plecat in cuptorul preincalzit , unde a stat fix 40 de minute…..
Ioiiiiii…Sfinte al placerilor gustative , daca existi , multumescu-ti tie pentru nebunia ciocolatoasa ce mi-ai dat sut in cur sa o fac azi!
May lume , miroasea in casa a ciocolata , a bun , a….nebunie de bunataturi….Cand prajitura a fost gata , am scos-o din cuptor si am lasat-o cam 3 ore si jumate sa se raceasca, apoi am bagat-o cam o ora in frigider , dupa care am taiat din ea sa vedem daca a meritat cheltuiala de bani
N-am cuvinte sa ma exprim cat este de gustoasa si de aromata si mancand din ea…..inchideam ochii pentru a savura si a simti mai intens aroma …chestie care l-a facut pe Marius sa se uite luuuung la mine si sa ma intrebe “Esti bine , mama?” Ooooo,daaaaa….eram atat de bine incat am gandit cu voce tare :”Prajitura asta e ca si cand as face dragoste si fiecare inghititura din ea , e cate un mic orgasm….”. Da,da…asa a facut si Marius , exact cum faci tu acum , cititorule! Hahahhahaahahahaha…
Isi merita din plin cheltuiala ….cat despre timpul de preparare? Nu-mi amintesc cand am mai pregatit o prajitura in doar 20 de minute …
Eiiii , si avand in vedere ca e duminica seara si maine o luam de coada…..sa va zica mandea sa fiti iubiti si sanatosi si sa incepeti saptamana cu dreptul!
Care te-o mai citi pe tine luni dimineata pe burta goala!!!!!
Bre doamna…cand bati drum de Timisoara?
Iti fac daca vii la mine….
of, ca nu s-arata nimic la orizont, desi imi place de mor orasul ala al vostru. Da’ nu se stie niciodata…..
Eu sunt fan paste.Inceaca si cu dovlecei din aia mici , zuchini (sau cum le-o zice) in loc de prosciuto. Ii prajesti pe gratar ,ii stropesti cu putin ulei de masline , condimente de care vrei tu si ii amesteci cu pastele:) . Pe deasupra branza. Eu o prefer pe cea de oaie sau capra, are un gust mai intens si se completeaza foarte bine cu dovlecelul, care este mai fad .
De prajitura ce sa mai zic? Balesc aici::D
Suna foarte interesanta retea cu zuchini…am retinut si cu proxima ocaze am sa incerc.
Intradevar branza de oaie sau capra sunt mai intense ca gust si miros ,de acord cu tine.
superrr!
)))
arata mega bine pastele, o sa incerc. cat despre ciocolateala de acolo…vai ce-mi faci. acum as manca ciocolata cu vagonul, dar se suie in cap mandra si nu ma mai inteleg cu ea. uneori si 2 cafele/zi ii dau aripi
saptamana minunata sa aveti.
Veronicule , nu numai ca arata fain , dar sunt foarte gustoase…pe bune!
Cat despre ciocolata…dap , e foarte multa ciocolata acolo si cred ca Mirunel te va bumbacii daca nu seruiesti…